Satul Dumeni, care din primele documente menționate a aparținut unor dieci, se pare că a avut slujitori ai bisericii care se ocupau și de instruirea unor localnici în îndeletnicirea scrisului și a întocmirii actelor de cancelarie.
Dacă pentru existența unui locaș de biserică la Dumeni întâlnim informații târzii, prezența preoților în acest sat arată că era și biserică. Popa Ștefan din Dumeni era martor la 24 august 1635, când se face hotarnica Dumenilor dinspre Miclăușeni; popa Ștefan din Dumeni, „niște popi ci au fost lăcuind în Dumeni, de moșie”; popa Ștefan din Dumeni, martor la stabilirea hotarului dintre Săpoteni și Liveni, la 15 iunie 1643; același preot Ștefan, martor la hotarnica moșiei Mlenăuți, la 23 iulie 1643; preotul Andreica din Dumeni, martor la 30 aprilie 1658, când Maria Stârcea dă nepotului său, Constantin Macri partea sa de moșie din Popeni. În anul 1772 la Dumeni erau doi preoți iar în 1774 aflăm numele acestora: popa Constantin, popa Dumitrașcu.
Abia pentru anul 1874 aflăm că la Dumeni, în biserica parohială „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” slujea preotul Gh. Vasiliu, biserică despre care, în 1899, se afirmă că este construită din bârne de lemn în anul 1700. Această biserică a suportat reparații succesive; una în 1898, când a fost acoperită cu draniță și i s-a pus dușumea de scândură, sub îndrumarea preotului Gh. Vasiliu, care trece apoi paroh la Parohia Liveni Sofian iar la Dumeni rămâne paroh preotul I. Gheorghiu, care din 1883 funcționa aici ca preot supranumerar. Același preot era în 1910 și 1930.
La Parohia Dumeni formată din satele Dumeni, Șipoteni și Vârgolici au slujit apoi preoții Constantin Ionescu, Ioan Ionescu, Eugen Lungu, Xenofon Urzică, Saucă Dumitru și din decembrie 2007 preotul Ostafi Marcel.
Datorită degradării locașului vechii biserici, înainte de 1940 a început construcția unui nou locaș de biserică, prin strădania preotului Eugen Lungu, locaș monumental terminat în anul 1950 căruia la sfințire i s-a dat hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Alături de biserică s-a construit o clopotniță și apoi casă praznicală, în curs de finalizare, toate crează impresia unui complex ecleziastic.
